Deseori cu aproape ingenuă bucurie

Patru temperamente, patru fluide, un fluid verde, unul roşu, galben şi negru, povestesc despre un straniu sentiment : home. Patru fluide se joacă savant, corect si magnific cu formele reunite sub lumină, patru fluide şi un clasic, Le Corbusier.
Cu semne de văzduh, Elena Lupaşcu vede, pe suprafeţe de celuloid cu chipuri antropomorfe, trecutele vieţi ale Moineştilor. Materii rare sunt aduse, colate, martori, pe luciul gri. Vieţi în culori, limpezi culori, ca în filmele primilor cineaşti ruşi, se succed, cu ritm, cu ecouri şi repede clar-obscur.
Din plasmatice gânduri, incandescente forme, Teodora Nicodim face văzută faţa imediată a oraşului, aşa cum, neobosit, acesta, în fiecare zi, renaşte. Este o întâlnire, cu parfum de paradox, între realiile fotografice ale orasului şi realiile închipuite, îngroşate, un paradox al juxtapunerilor, reverii melancolice la feţele diurne ale oraşului.
Luminiţa Radu ridică, cu pământeşti temelii, castelele de cărţi ale Bacăului. Tipul de scriere al graficienei, în această expoziţie, este din recuzita de maximă generalitate a semnelor poştale. Lucrările sunt structuri grafice repetitive. Medee contemporane, lucrările sunt structuri care işi pun în surdină iluzoriile naraţii, iluzoriile retorici.
Ca într-o apă, memorabilă apă, Bianca Rotaru reconstruieşte orasul, succesiune nostalgică de oglinzi curgătoare, oglinzi despre locuri care sunt şi oglinzi despre locuri care nu mai sunt şi au fost şi care fac parte din mereu nescrisa carte cu poveşti a oraşului. Locuri şi timpuri, mai ales, înfăţişează pictoriţa din ceţuri colorate.
Patru tinere voci, uneori cu tristeţe de cor antic, alteori, deseori cu aproape ingenuă bucurie, scriu harta completă a unei călătorii cu străluciri de epopee spre, oriunde ar fi, acasă.

Criticul Iulian Bucur

Vernisajul HOME - Galeria Frunzetti, Bacău

Ne-am propus, ne-am dorit, am muncit frumos și iată că în seara de 4 noiembrie 2011 i-am primit pe toți cei care au vrut să fie alături de noi la Galeria Frunzetti. În ordine alfabetică: Elena Lupașcu, Teodora Nicodim, Luminița Radu și Bianca Rotaru, artiste expozante, a căror lucrări puse împreună au creionat, simplu, cu patru litere, expoziția HOME.

Au scris despre Expozitia "Trei"....

Trei

Figurative, desemnând vagi fizionomii urbane, lucrările Luminiţei Radu (din expoziţia „Trei” de la Galeria de Artã Contemporanã a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”) asociază, aluvionar, creion, tuş, culori de ceară, ape acrylice şi acrylic de cauciuc, hârtie şi pânză pe hârtie şi pânză. Potrivit unui gând ubicuu al istoriei artelor, speciile tind să devină genuri artistice şi, în fapt, fiecare nouă operă este parte din elaborarea necesarelor note specifice. Spunem despre „Trei” cã nu este numai de grafică ci, mai ales, este o expoziţie despre grafică. Vedem în „Trei” cercetarea ultimului chip pe care şi-l poate asuma linia grafiată, linia chemată să desemneze marginile obiectelor ce alcătuiesc lumea numelor reale, ultimul chip înainte să se destrame şi să ducă spre niciunde, ultima, cale regală, linia cea subţire şi dreaptă dintre două puncte. Tot aici, vedem primul chip pe care şi-l asumă linia chemată să alcătuiască lumea numelor abstracte, la fel, subţire şi dreaptă, aproape netulburată, linia dintre două puncte.
Altfel, paradoxal, Luminiţa Radu aşază, în aici propusa expoziţie „Trei”, acest ultim şi prim chip al liniei, mijloc exemplar şi acută raţiune a graficienilor, pe suporturi cu texturi anumite, texturi găsite să vibreze simfonic cu semnele grafice. Sunt semne dragi artistei, recurente
semne din vocabularul algebrei.
Mai încolo, acestea, semnele grafice repetitive, semne pentru care nu sunt numaidecât necesare cuvinte acoperitoare, sunt înscrise, ludic, în siluete minime de arhitectură, ca într-un joc utopic despre raţiunea captivă.

Iulian BUCUR
Publicat in revista ATENEU, ianuarie 2010

Ce poate ieşi pornind de la un simplu caiet cu pătrăţele

Una dintre cle mai frumoase expoziţii văzute de mine anul acesta este cea a Luminiţei Radu. Puteţi să o vizitaţi, pentru că se află încă pe simeze la Galeria de Artă Contemporană a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” şi vă faceţi astfel un dar, că tot e luna cadourilor. Expoziţia se intitulează laconic Luminiţa Radu/3 şi are o mică istorioară pornind de la un caiet de aritmetică din clasa I B, care i-a aparţinut artistei. Ea se foloseşte de această rămăşiţă a trecutului ei ca punct de pornire în încercarea de recuperare a trecutului, a paradisului pierdut al candorii. Porneşte de la o pătrăţică şi desenează o casă, pe care apoi e „mobilează” cu impresii, sentimente, stări, trăiri. Îşi recompune, ca într-un joc de puzzle, propriul traseu autobiografic, îşi retranscrie fragmente de viaţă interioară, tot înlăturând, jucăuş, câte un înveliş. Lucrările îmi amintesc, prin tehnica lor mixtă, în care se lipesc, se alătură, se suprapun imagini, de nişte palimpseste. Sau de nişte exuvii, care este tot o tentativă de recompunere a lumii miraculoase a copilăriei. Şi Luminiţa Radu întreprinde acelaşi demers, delicat şi nuanţat, „povestind” câte ceva despre devenirea ei despre locuirile fiinţei în lume. Decupajele ei sunt foarte expresive, sugerând, când patina timpului (în compoziţii rafinate de brunuri, ocruri galben-ruginii etc.), când fragede izbucniri de seve noi, într-o cromatică exuberantă, de galben, roşu şi roz-orange. Artista stăpâneşte foarte bine desenul („una cosa mentale”, după cum ştim), este o cerebrală care-şi ordonează senzaţiile, reprezentând tipul complex de inteligenţă emoţională. La ea, acuitatea graficianului îşi dă întâlnire cu senzualitatea pictorului, inteligenţa potenţându-i afectele. Construcţia mentală şi voliţională coexistă fertil cu un ludic serios, de substanţă. Ea ştie să arate dar să şi ascundă, în acelaţi timp, păstrând un halo de mister în lucrările ei. Un mister luminos, cu note zblobii, nu unul sumbru, întunecat, şi asta ca să te lase să duci mai departe jocul imaginaţiei, să-l continui, să umpli şi tu, privitorul, alte pătrăţele cu imagini ce-ţi ţâşnesc din minte şi suflet.
A treia personală (şi asta precizează titlul expoziţiei) a Luminţei Radu conţine o subtilă, originală şi atractivă „numerologie” care probează spirit de analiză, putere de sinteză, simţul geometriei şi al fineţii, totodată. O îngemănare destul de rară care mă face să cred că, înzestrată cu aceste calităţi, tânăra artistă (la care un fel de severitate autoimpusă de vizibilă determinare şi ambiţie lasă totuşi loc disponibilităţilor ludice) va număra în continuare multe izbânzi profesionale. Pentru că le merită.

Carmen MIHALACHE
Deşteptarea, 28 decembrie 2009

A mai scris despre expoziţie - Laura HUIBAN pe Fara Filtru