Patru temperamente, patru fluide, un fluid verde, unul roşu, galben şi negru, povestesc despre un straniu sentiment :
home. Patru fluide
se joacă savant, corect si magnific cu formele reunite sub lumină, patru fluide şi un clasic, Le Corbusier.
Cu semne de văzduh, Elena Lupaşcu vede, pe suprafeţe de celuloid cu chipuri antropomorfe, trecutele vieţi ale Moineştilor. Materii rare sunt aduse, colate, martori, pe luciul gri. Vieţi în culori, limpezi culori, ca în filmele primilor cineaşti ruşi, se succed, cu ritm, cu ecouri şi repede clar-obscur.Din plasmatice gânduri, incandescente forme, Teodora Nicodim face văzută faţa imediată a oraşului, aşa cum, neobosit, acesta, în fiecare zi, renaşte. Este o întâlnire, cu parfum de paradox, între realiile fotografice ale orasului şi realiile închipuite, îngroşate, un paradox al juxtapunerilor, reverii melancolice la feţele diurne ale oraşului.Luminiţa Radu ridică, cu pământeşti temelii, castelele de cărţi ale Bacăului. Tipul de scriere al graficienei, în această expoziţie, este din recuzita de maximă generalitate a semnelor poştale. Lucrările sunt structuri grafice repetitive. Medee contemporane, lucrările sunt structuri care işi pun în surdină iluzoriile naraţii, iluzoriile retorici.Ca într-o apă, memorabilă apă, Bianca Rotaru reconstruieşte orasul, succesiune nostalgică de oglinzi curgătoare, oglinzi despre locuri care sunt şi oglinzi despre locuri care nu mai sunt şi au fost şi care fac parte din mereu nescrisa carte cu poveşti a oraşului. Locuri şi timpuri, mai ales, înfăţişează pictoriţa din ceţuri colorate.Patru tinere voci, uneori cu tristeţe de cor antic, alteori, deseori cu aproape ingenuă bucurie, scriu harta completă a unei călătorii cu străluciri de epopee spre, oriunde ar fi, acasă.
Criticul Iulian Bucur
