marți, 23 februarie 2010

Şi mai mult X şi O



































































ALTFEL DE X ŞI O
tehnică mixtă pe pânză /100x100 cm

AVIOANE
tehnică mixtă pe pânză / 50x50cm

ŞOTRON
tehnică mixtă pe pânză /100x100 cm

X (Ics)
tehnică mixtă pe pânză / 50x50cm



X şi O


















X şi O
tehnică mixtă pe pânză / 70x70 cm


Jocuri simple ale destinului


Cum ne bucuram de lumea în care trăim? Răspuns: ne jucăm cu ea. Luminiţa Radu se joacă cu cele mai simple forme care ne înconjoară – forme, numere, litere şi cuvinte. Se joacă cu structuri şi forme pe care le ştim cu toţii din copilărie, de exemplu şotronul pe care-l desenam cu cretă în curtea şcolii sau jocul de X şi 0 pe care-l jucam în orele plictisitoare de matematică. Se joacă cu ele în contextul României post-socialiste unde reclamele colorate şi libertatea de a alege dintre …… sunt omniprezente dar unde realitatea vieţii de zi cu zi este în continuare determinată de forme monotone şi monocrome ale urbanismului socialist. E un mediu în care a te juca devine o alegere importantă. Luminiţa Radu ne invită – prin jocul bucuros cu simplitatea – să extindem graniţele mediului nostru zilnic. E atunci când jucându-ne cu Dada devine plin de sens şi produce o valoare pe care o adăugăm fiinţei noastre. Începem jocuri să jucăm jocuri fără sumă zero şi creăm ceva din mediul nostru monoton. Şi cu asta Luminiţa Radu stimulează indirect partea noastră jucăuşă. Nu avem nevoie de o abundenţă de culoare şi formă, de fapt simplitatea e o incursiune jocul plin de bucurie – variaţia de forme simple determină moduri eficiente de a ne bucura de ceea ce ne înconjoară şi ne face creativi, bucuroşi şi fiinţe mai bune.

Frank HARTWICH

miercuri, 17 februarie 2010

Au scris despre Expozitia "Trei"....



Trei
Figurative, desemnând vagi fizionomii urbane, lucrările Luminiţei Radu (din expoziţia „Trei” de la Galeria de Artã Contemporanã a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”) asociază, aluvionar, creion, tuş, culori de ceară, ape acrylice şi acrylic de cauciuc, hârtie şi pânză pe hârtie şi pânză. Potrivit unui gând ubicuu al istoriei artelor, speciile tind să devină genuri artistice şi, în fapt, fiecare nouă operă este parte din elaborarea necesarelor note specifice. Spunem despre „Trei” cã nu este numai de grafică ci, mai ales, este o expoziţie despre grafică. Vedem în „Trei” cercetarea ultimului chip pe care şi-l poate asuma linia grafiată, linia chemată să desemneze marginile obiectelor ce alcătuiesc lumea numelor reale, ultimul chip înainte să se destrame şi să ducă spre niciunde, ultima, cale regală, linia cea subţire şi dreaptă dintre două puncte. Tot aici, vedem primul chip pe care şi-l asumă linia chemată să alcătuiască lumea numelor abstracte, la fel, subţire şi dreaptă, aproape netulburată, linia dintre două puncte.
Altfel, paradoxal, Luminiţa Radu aşază, în aici propusa expoziţie „Trei”, acest ultim şi prim chip al liniei, mijloc exemplar şi acută raţiune a graficienilor, pe suporturi cu texturi anumite, texturi găsite să vibreze simfonic cu semnele grafice. Sunt semne dragi artistei, recurente
semne din vocabularul algebrei.
Mai încolo, acestea, semnele grafice repetitive, semne pentru care nu sunt numaidecât necesare cuvinte acoperitoare, sunt înscrise, ludic, în siluete minime de arhitectură, ca într-un joc utopic despre raţiunea captivă.
Iulian BUCUR
Publicat in revista ATENEU, ianuarie 2010



Ce poate ieşi pornind de la un simplu caiet cu pătrăţele
Una dintre cle mai frumoase expoziţii văzute de mine anul acesta este cea a Luminiţei Radu. Puteţi să o vizitaţi, pentru că se află încă pe simeze la Galeria de Artă Contemporană a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” şi vă faceţi astfel un dar, că tot e luna cadourilor. Expoziţia se intitulează laconic Luminiţa Radu/3 şi are o mică istorioară pornind de la un caiet de aritmetică din clasa I B, care i-a aparţinut artistei. Ea se foloseşte de această rămăşiţă a trecutului ei ca punct de pornire în încercarea de recuperare a trecutului, a paradisului pierdut al candorii. Porneşte de la o pătrăţică şi desenează o casă, pe care apoi e „mobilează” cu impresii, sentimente, stări, trăiri. Îşi recompune, ca într-un joc de puzzle, propriul traseu autobiografic, îşi retranscrie fragmente de viaţă interioară, tot înlăturând, jucăuş, câte un înveliş. Lucrările îmi amintesc, prin tehnica lor mixtă, în care se lipesc, se alătură, se suprapun imagini, de nişte palimpseste. Sau de nişte exuvii, care este tot o tentativă de recompunere a lumii miraculoase a copilăriei. Şi Luminiţa Radu întreprinde acelaşi demers, delicat şi nuanţat, „povestind” câte ceva despre devenirea ei despre locuirile fiinţei în lume. Decupajele ei sunt foarte expresive, sugerând, când patina timpului (în compoziţii rafinate de brunuri, ocruri galben-ruginii etc.), când fragede izbucniri de seve noi, într-o cromatică exuberantă, de galben, roşu şi roz-orange. Artista stăpâneşte foarte bine desenul („una cosa mentale”, după cum ştim), este o cerebrală care-şi ordonează senzaţiile, reprezentând tipul complex de inteligenţă emoţională. La ea, acuitatea graficianului îşi dă întâlnire cu senzualitatea pictorului, inteligenţa potenţându-i afectele. Construcţia mentală şi voliţională coexistă fertil cu un ludic serios, de substanţă. Ea ştie să arate dar să şi ascundă, în acelaţi timp, păstrând un halo de mister în lucrările ei. Un mister luminos, cu note zblobii, nu unul sumbru, întunecat, şi asta ca să te lase să duci mai departe jocul imaginaţiei, să-l continui, să umpli şi tu, privitorul, alte pătrăţele cu imagini ce-ţi ţâşnesc din minte şi suflet.
A treia personală (şi asta precizează titlul expoziţiei) a Luminţei Radu conţine o subtilă, originală şi atractivă „numerologie” care probează spirit de analiză, putere de sinteză, simţul geometriei şi al fineţii, totodată. O îngemănare destul de rară care mă face să cred că, înzestrată cu aceste calităţi, tânăra artistă (la care un fel de severitate autoimpusă de vizibilă determinare şi ambiţie lasă totuşi loc disponibilităţilor ludice) va număra în continuare multe izbânzi profesionale. Pentru că le merită.
Carmen MIHALACHE
Deşteptarea, 28 decembrie 2009


A mai scris despre expoziţie - Laura HUIBAN pe Fara Filtru


duminică, 14 februarie 2010

Asta fac acum!



































Câţiva centimetri din cei 200/80, dintr-o nouă lucrare!

Căsuţele sau un simplu caiet cu pătrăţele


































+ [PLUS]
tehnică mixtă pe pânză |70x70cm

CAIETUL DE MATEMATICĂ
tehnică mixtă pe pânză |70x70cm

Mi-ar fi plăcut să vă uimesc cu o poveste spectaculoasă, însă istorisirea mea este una simplă. Totul a început din ziua în care am primit cadou un caiet de matematică... caietul meu, din clasa I. Vă dati seama ca "tovarăşa" mea învăţătoare l-a pătrat timp de 25 de ani? Mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc cum vreau să-l păstrez. Am făcut-o aşa...